Running through The Darkness

Dupa luni de zile, o raza de lumina imi invadeaza sufletul sfasiat de adanca durere. E ca si cum as fi mers prin intunericul unui tunel fara sfarsit, iar acum incep sa vad primele scanteieri de lumina si de speranta. Desi sunt constient ca mai am cale lunga pana sa ies din intuneric, ma bucura faptul ca toate eforturile mele nu au fost in zadar. Dar trebuie sa le multumesc si prietenilor care mi-au fost alaturi si m-au ajutat sa nu imi pierd speranta ca voi ajunge din nou sa vad si sa ma bucur de lumina si caldura soarelui. Ma simt renascut, plin de viata si de putere, simt ca nu este nimic care sa nu pot realiza si sa nu pot obtine. Ma simt invincibil! Pana nu de mult ma taram prin negura nestiind cat voi mai putea inainte sa mi se termine puterile in totalitate si sa raman in bezna intunecata pentru tot restul zilelor. Acum insa alerg, alerg plin de energie pentru ca vreau sa ajung cat mai repede sa simt din nou caldura soarelui care mi-a lipsit atat de mult in intunericul in care ma aflu acum. Mai am putin pana sa strig cat pot de tare: "Am reusit! Pazea lume caci m-am intors cu forte proaspete si cu ambitii mari!", insa pana tunci aveti grija de voi deoarece va vreau pe toti alaturi de mine. acum insa e timpul sa ma intorc la alergat dat fiind faptul ca mai am drum lung de parcurs.