Deci a doua zi am pornit spre locul de intalnire, aparent neinarmati. "Chiar ati venit? Nu credeam ca sunteti atat de prosti. Luati-va copii si muriti impreuna, apoi ma voi duce acasa sa va iau si nevestele. Ce a urmat apoi nu poate fi descris decat ca un schimb de focuri cum nu s-a mai vazut de la inventia armelor de foc. Ne-am luat fiecare copii in brate si am fugit cu ei spre padure. Dupa ce i-am dus, ca prin minune, pe copii la adapost ne-am alaturat si noi luptei. Insa nu dupa mult timp jumatate din cei care au intrat in lupta ori erau raniti si incapabili sa mai continue, ori au fugit. La un moment dat am ramas doar eu cu nashu si inca 2 prieteni. Atunci nashul mi-a spus: "Fine, esti pregatit?" "Da nashule, hai sa o facem. Voi 2 luati copii si ducetii cat mai departe de aici. Noi ramanem sa terminam treaba." nu au spus nimic doar au facut ce le-am cerut. Am rama eu cu nashu impotriva lui Mircea si ink 8 oameni de-ai lui. Cei doi au luat copii s-au dus acasa la noi, le-au luat si pe nasha si pe Elena si au plecat spre alt oras aflat la 17 zile distanta lasandu-ne un mesaj pe care doar eu sau nashu am fi putut sa il descifram si sa il citim.
Era o zi de vara frumoasa si calda, trecusera deja peste o luna de la incident. Nimeni nu stia nimic despre cum s-a terminat lupta. Pe la amiaza cand copii trebuiau sa vina de la scoala unul din cei doi prieteni carora le incredintaseram siguranta celor dragi a venit alergand si strigand: "E Pegassus, vine Pegassus si pe el calare 2 barbati, sunt ei, s-au intors!" Intradevar eram eu si nashu, insa niciunu nu eram tocmai teferi si nevatamati. Cand am ajuns mai aproape au venit cei 2 prieteni si ne-au ajutat sa coboram de pe cal. Nashu schiopata si avea 2 coaste rupte iar eu eram cu capul spart umarul bandajat si cu cate un glont in fiecare picior. Insa eram vii, iar ranile fizice se vindeca. Si insfarsit puteam spune ca totul s-a terminat si vom putea trai linistiti pana la adanci batraneti.
Sau cel putin pana urmatoarea data cand cineva dintre cei dragi va fi in pericol!!